În baza ordonanțelor militare – date, culmea, de un civil – se dau amenzi de peste jumătate din salariul mediu, iar statistica arată că nu au scăzut contravențiile, ci doar s-a umplut vistieria. De exemplu, două treimi din pensiile speciale se vor putea plăti din amenzile colectate de la români.
În acest timp, cineva care a fost la putere tot timpul de la Colectiv încoace – dar n-a mișcat un deget pentru sistemul de sănătate – uită senin de ce trebuie românii să stea închiși în case. Și mai și sunt sancționați drastic deși rata infectărilor și deceselor cauzate de coronavirus este mult mai mică decât cele ale unor țări precum Cehia, Estonia, Slovenia, dar și Țara de jos (Olanda), Danemarca sau Norvegia unde nu se aplică un asemenea regim sancționator drastic.
Mai mult, suma ar avea un minim sens dacă ar fi folosită pentru un scop nobil. Dar ce s-ar putea face cu banii strânși?
Cazul din Curtea de Argeș: un polițist a cerut favoruri sexuale unei tinere pentru a nu o amenda, fiindcă nu avea asupra ei declarația pe propria răspundere.
România a devenit sau, mai degrabă, a rămas un stat polițienesc. Din 25 martie până pe 21 aprilie inclusiv s-au dat amenzi de 415.957.347 lei – adică 86 de milioane de euro – pentru încălcarea restricțiilor de circulație.
Aceasta în condițiile în care șmecherii, de exemplu clericii, umblă pe unde vor ei – precum cei din Suceava care au obținut derogare oficială de deplasare într-o zonă carantinată! – și Vela, ditamai ministrul laic, mai încerca să le dea și o mână de ajutor în noaptea de Înviere.
Măsurile opresive dar mai ales aplicarea lor discreționară vor cântări foarte mult, negativ, în momentul în care se va trage linie. Și când se va măsura cu cât am progresat noi, ca țară, de pe urma acestei încercări prin care am trecut și se va încerca stabilirea unei răspunderi, a unor vinovați pentru restriștea prin care a trebuit să trecem spre deosebire de multe alte țări unde nu s-au luat măsuri atât de drastice deși unele sunt tot foste țări comuniste ca și noi.
Am ajuns din nou în presa internațională, 86 de milioane de euro smulși prin amenzi plasează această țară într-o tristă poziție de record mondial.
Mai știți vreo altă țară de pe glob, care, de la începutul pandemiei, a strâns din amenzi, de la cetățeni, atâtea zeci de milioane de euro, de dolari, de lire sterline sau zloți?
Vorbim totuși despre o amendă dată nu pentru furt din avutul comunității, nu pentru licitație trucată de milioane de euro, nici pentru nepotism pe bani publici sau alte grozăvii care macină grav această țară de 30 de ani.
Vorbim doar despre nerespectarea restricțiilor de circulație, cum ar fi și ieșirea la cumpărături, pentru asigurarea de bunuri absolut necesare, sau intrarea într-o altă locație decât cea precizată în declarația făcută de acasă, pentru că ți-ai amintit, între timp, de ceva necesar ce ai uitat acasă ori a intervenit vreo problemă și nu ai mai avut timp să modifici declarația, să faci o alta.
Nu mai spunem că statul nici nu a luat în calcul dacă cetățenii au imprimante. Într-o țară normală, aceste formulate ar fi trebuit distribuite prin administrația locală.
Matematica nu minte: contravențiile, aproape la fel de multe ca la început
În afara primelor două zile de după impunerea restricțiilor de circulație, când amenzile s-au cumulat undeva sub două milioane de euro zilnic, cifrele din restul perioadei până la zi sunt aberante.
S-a ajuns la aberații ca cetățenii să fie amendați fiindcă nu trecuseră și orele deplasării în declarația pe proprie răspundere – deși formularele furnizate de guvern nu au rubrică pentru așa ceva – fiindcă modificaeră data de cu o zi înainte ca să nu mai consume hârtia, fiindcă plimbau câinele în jurul blocului sau ieșiseră să-și ia mâncare de la McDonalds.
În schimb, prin zone carantinate cu armata pe străzi, cum ar fi de exemplu Suceava, prelații obțin derogări de la restricții, iar ministrul de Interne se pregătea să-i dea și forțele ministerului să ajute la împărțit lumina în noaptea de Înviere.
N-a auzit însă nimeni ca vreun polițist care a abuzat cetățenii să fi fost pedepsit. Nicidecum să fi fost pedepsit de câteva ori mai drastic decât în vremuri normale, la fel cum au crescut și amenzile pentru românii de rând.
Mai mult, dovada că un cuantum mare al amenzii poate foarte ușor împinge spre abuz a culminat zilele trecute cu un caz extrem de grav, al polițistului de la Argeș care pretindea favoruri sexuale de la o tânără ca să n-o amendeze pe ea, soțul său și fratele acestuia.
Așadar, statul și-a propus să „disciplineze” cetățenii, dar sistemul rămâne la fel de corupt, abuziv și cleptoman prin reprezentanții săi. Iar dacă ne uităm pe rezultate, observăm că aceeași remanență este valabilă și dacă vorbim despre incompetență, ineficiență etc.
Iată cum arată datele colectate despre încălcarea restricțiilor de circulație privite ca număr zilnic de-a lungul perioadei din 25 martie până în prezent.
Se poate observa că numărul de contravenții a rămas relativ constant, cu valurile implicite date de ieșirile mai dese din weekenduri și perioadele mai liniștite din primele zile ale săptămânolor.
Cine încearcă să interpreteze o curbă în descreștere în ultimele zile ale graficului să nu uite că vorbim despre zilele de Paști și prima zi de după acestea când, în mod „tradițional”, la fel ca după Crăciun sau Revelion ori alte sărbători consumatoare în prealabil de energii individuale, lumea stă în casă, magazinele sunt închise, practic nu se întâmplă mai nimic în afara domiciliilor comparativ cu alte zile.
Așadar, înăsprirea pedepselor pecuniare nu a adus o „disciplinare” majoră a cetățenilor așa cum s-a intenționat. Graficul de mai sus o dovedește.
Mai mult, măsura amendării cu sume uriașe pentru niște biete contravenții doar fiindcă trecem printr-o situație specială dă și dovada unei inechități a legislației în general.
România „suferă” și din cauza altor „păcate”, unele cu mult mai mari decât cel al „indisciplinei” cetățenilor: corupția, nepotismul, abuzul de funcție sau de putere. Și-a propus „guvernanța” asigurată în cadru restrâns de către Iohannis, Vela, Arafat și Streinu-Cercel să lupte și cu aceste neajunsuri dacă tot au posibilitatea sancțiunilor aspre justificate de pericolele vremurilor „epidemice” prin care trecem? De ce nu s-au asprit de câteva ori și sancțiunile pentru licitații trucate, pentru abuzuri, pentru incompetență sau rea voință din partea slujbașilor statului?
Mai rău, s-a ajuns ca Arafat și Streinu-Cercel să ne sugereze public că ar trebui lăsați să fure fără teama de consecințe fiindcă, deh, ei sunt salvatorii neamului și suntem la mâna lor!
O mare nebuloasă ține de cheltuirea celor aproape 100 de milioane de euro care se vor fi colectat cu siguranță până la împlinirea unei luni întregi de la introducerea restricțiilor.
Fiindcă cea mai matre parte din ele se vor încasa chiar dacă se va ajunge la popriri pe conturi, rețineri la sursă etc.
Pentru amenzile date până la sfârșitul primei decade a lunii aprilie putem avea și un grad de certitudine vizavi de sume verificând câte au rămas necontestate în termenul legal.
Ați auzit vreunul dintre cei de la putere să avanseze vreo sumă luată în considerație pentru ca, de pe urma acestei grele încercări, dacă tot s-au ales cu drepturile violate și banii luați, românii să se aleagă și cu un spital măcar sau 10 școli sau 20 de grădinițe?
Ce dovadă mai bună a faptului că acești bani vor intra discret direct în consum decât această tăcere mormântală a statului Iohannis-Vela-Arafat-Cercel vizavi de suta de milioane de euro luată cu japca de la cetățenii europeni lipsiți de drepturi într-o țară nedreaptă?
PS: aveți mai jos un video în care tratam subiectul acestui articol acum două zile. Iar cifrele de mai sus diferă de cele ilustrate în video întrucât am actualizat datele raportat la data de 21 aprilie inclusiv.
Foto: Eli Driu / Libertatea