Companiile au și răspundere socială, dar PSD nu!

Silviu VASILACHE
9 ani ago
• Categories: National, NePriveste

De ce sunt sindicatele în stradă? Pentru că au sesizat cacealmaua pregătită de coaliția PSD-ALDE-UDMR: propunerea guvernului de transfer al taxelor sociale de la angajator la angajat reprezintă un experiment singular și iresponsabil care riscă să ducă la dezintegrarea sistemului național de securitate socială. Acest plan guvernamental a stârnit deja reacții internaționale, deoarece este de natură să submineze “progresele realizate după decenii de campanie pentru justiție socială și solidaritate și pentru drepturile și libertățile cetățenilor europeni” (Grabrielle Bischoff, vicepreședinte Comitetul Economic și Social European)

Plata contribuțiilor sociale exclusiv de către angajat nu este aplicată în nicio țară UE. Dimpotrivă, în cele mai multe țări, cota suportată de angajator este mai mare decât cea plătită de lucrători (media UE este de 23,57% contribuții angajatori, 13,35% contribuții angajat), deoarece companiile au și o răspundere socială.

Transferul întregii responsabilități pentru finanțarea sistemului de securitate socială către angajați “încalcă în mod clar spiritul, textul și jurisprudența a două instrumente europene importante: Codul european de securitate socială și Carta socială europeană revizuită, documente ratificate de România”.

Aceste tratate internaționale, la care România este parte, prevăd că finanțarea sistemelor/prestațiilor de securitate socială trebuie suportate în mod colectiv: cu alte cuvinte, finanțat prin contribuțiile angajatorilor și angajaților și/sau de la bugetul de stat.

Concret, principalele efecte negative suportate de lucrători sunt:

• Scăderea veniturilor nete din muncă sau Lipsa unui mecanism juridic care să oblige angajatorii să includă în salariul brut al angajatului taxele sociale care erau anterior în sarcina angajatorului, pentru salarii care depășesc salariul minim va duce la reducerea venitului net sau ar împiedica salariatul să beneficieze de facilități fiscale care îi sunt destinate, cum ar fi reducerea impozitului pe salariu de la 16% la 10% sau reducerea cotei de contribuții sociale cu 4,25%. Spre exemplu, la un salariu brut de 2600 lei, salariatul va pierde până la 302 lei, adică o reducere nominală cu aproximativ 17% a salariului net. În sistemul bugetar, creșterea de 25% de la 1 ianuarie 2018, reprezintă, în condițiile acestui transfer, doar 4,26%.
• Eliminarea răspunderii sociale a angajatorilor. Eliminarea cu totul a contribuției pentru accidente de muncă și boli profesionale înseamnă de fapt lipsa totală de răspundere a companiilor pentru organizarea locurilor de muncă în condiții normale pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor (în contradicție cu legea 319/2006 privind sănătatea și securitatea în muncă), în condițiile în care calitatea locurilor de muncă în România este dintre cele mai scăzute din UE.^[1] Desființarea contribuției pentru concedii medicale înseamnă că salariații vor suporta plata concediilor medicale, iar eliminarea contribuției pentru creanțe salariale lasă descoperiți lucrătorii în cazul insolvenței companiei, fără să-și mai poată recupera salariile. Toate acestea ar determina o modificare radicală a legislației specifice, ceea ce este de natură să ducă la un conflict de norme cu legislația internațională (Convenții OIM ratificate sau directive EU).
• Desființarea fondului de șomaj. Desființarea contribuției pentru șomaj presupune că șomajul va fi suportat integral de stat, adică tot de către toți cetățenii, sau va dispărea ca sistem de protecție, ceea ce, din nou, contravine normelor EU sau internaționale. Astfel, angajatorii scapă de responsabilitatea propriilor lucrători, pe care o transferă astfel integral statului.
• Scăderea sustenabilității sistemului public de pensii. Scăderea drastică a valorilor contribuțiilor la pilonul I de pensii (de la 31,3% în 2008 ajunge la numai 18,3% din total contribuții).

Considerăm că această soluție originală a guvernului va da peste cap întreaga piață a muncii, cu consecințe deosebit de grave prin creșterea presiunii fiscale pe lucrător, instabilitate financiară la nivelul bugetului de stat prin scăderea drastică a veniturilor la buget și prin alocarea suplimentară de la buget pentru unele cheltuieli sociale de care îi degrevează pe angajatori.

2. Deblocarea negocierii și încheierii contractelor colective de muncă la toate nivelurile, plecând de la propunerea comună de modificare a Legii 62/2011 a celor 5 confederații sindicale înaintată guvernului.

Motivele pentru care Legea 62/2011 a dialogului social trebuie modificată de urgență sunt următoarele:

• In 93% din companiile private lucrătorii nu au dreptul să constituie sindicate (deoarece au sub 15 angajați), deși acest drept este garantat de Constituția României și de convenții și tratate internaționale. In aceste companii, sunt agajați un sfert din lucrătorii din mediul privat.
• Din cauza condiționărilor abuzive nu s-a mai putut negocia niciun contract colectiv de muncă la nivel de sector. Dacă în 2011 existau 14 contracte colective de muncă la nivel de sector, acum sunt 0.
• La nivel de companie, în 2016 erau 9366 de contracte colective de muncă active (ceea ce înseamnă că mai puțin de 2% din totalul intreprinderilor aveau un contract colectiv de muncă). Cea mai mare parte dintre aceste contracte colective – peste 85% – sunt semnate de reprezentanții salariaților, de cele mai multe ori desemnați de însuși managementul companiei, astfel încât valoarea prevederilor în beneficiul lucrătorilor în aceste așa-zise negocieri este minimă.
• Numărul lucrătorilor pe salariul minim a crescut exponențial în cei 7 ani (de la 8% în 2011 la peste 30% în prezent), migrația forței de muncă a atins cote alarmante, cu un deficit major de forță de muncă calificată.
• Erodarea capacității de negociere a lucrătorilor are drept consecință directă pauperizarea lucrătorilor. Venitul anual disponibil per capita plasează România pe ultimul loc în Europa, la o distanță greu de recuperat în următorii ani: 25,9% față de țările UE 15, dar și 61,1% față de țările UE 8, conform datelor Eurostat, 2015. Mai mult decât atât, avem de departe cea mai mare rată de lucrători săraci înregistrată în EU (19%, în timp ce media EU a acestui indicator este de 9%) care, deși sunt încadrați în muncă și au un venit, nu câștigă suficient pentru a-și asigura condițiile minime de trai.

CEREM modificarea Legii 62/2011 a dialoglui social pentru a garanta:

1. Dreptul de asociere liberă, fără nicio îngrădire sau autorizare prealabilă, de a constitui şi adera la o organizaţie sindicală al tuturor angajaților, membrilor cooperatori, funcționarilor publici, precum și persoanelor care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent (cum ar fi traducătorii, actorii, regizorii, tehnoredactorii, interpreții, jurnaliștii, fotografii, sportivii profesioniști etc.), membrilor cooperatori, agricultorilor, lucrătorilor domestici, zilierilor şi persoanelor în curs de calificare.
2. Eliminarea pragului aberant de 15 membri din aceeași unitate pentru constituirea unui sindicat și înlocuirea acestuia cu 3 membri fondatori necesar pentru înființarea unui sindicat, similar cu pragul impus de lege pentru înființarea unei asociații neguvernamentale sau a unui partid politic.
3. Dreptul de negociere colectivă la toate nivelurile, inclusiv la nivel național, ca mijloc de asigurare unitară a drepturilor minimale tuturor salariaților din întreaga țară sau din unitățile care aparțin unei anumite ramuri ale economiei.
4. Scăderea pragului de 50%+1 necesar pentru obținerea reprezentativității organizațiilor sindicale la nivel de companie până la un prag – corelat cu rata medie de sindicalizare – care să permită în mod real organizarea sindicală, precum și reducerea pragurilor de reprezentativitate la nivel de sector, la 5% pentru federaţiile sindicale şi 7% pentru federaţiile patronale.
5. Dreptul la grevă, ca drept fundamental al lucrătorilor și al organizațiilor lor recunoscut de Organizația Internațională a muncii ca mijloc legitim de promovare şi apărare a intereselor lor economice și sociale, corolar intrinsec al dreptului de organizare protejat prin Convenția OIM nr. 87.
6. Sancţionarea practicilor precum: interzicerea constituirii unui sindicat sau a activităţii sindicale, discriminarea angajaţilor pe motive de apartenenţă la o organizaţie sindicală, sancţionarea lucrătorilor pentru participarea la acţiuni sindicale, punerea pe lista neagră a liderilor sau a membrilor sindicali etc., care constituie o amenințare gravă la exercitarea liberă a drepturilor sindicale.

Pentru susținerea acestor revedicări, CNS Cartel ALFA desfășoară următoarele acțiuni:

• Între 25-29 septembrie, au avut loc acțiuni de protest la Prefecturile de județ și discuții pentru susținerea revendicărilor în cadrul Comisiilor de dialog social
• Miercuri, 4 octombrie 2017, începând cu ora 11.00, miting de protest în Piața Victoriei, București
• Campania “Vocea mea contează” (petiție, aducerea subiectului situației dialogului social în dezbaterea publică)

NU transferului taxelor sociale ale angajatorului către angajat!

 „Considerăm că această soluție originală a guvernului va da peste cap întreaga piață a muncii, cu consecințe deosebit de grave prin creșterea presiunii fiscale pe lucrător, instabilitate financiară la nivelul bugetului de stat prin scăderea drastică a veniturilor la buget și prin alocarea suplimentară de la buget pentru unele cheltuieli sociale de care îi degrevează pe angajatori”.    

Președinte Cartel Alfa Galați, Romică Gîrneață

[1] Eurofound (2016), Sixth European Working Conditions Survey – Overview report, Publications Office of the European Union, Luxembourg.