Când te căsătorești nu e ca și cum te-ai fi angajat undeva și trebuie să prestezi acolo timp de cel puțin 50 de ani, să strângi vechime cum ar veni, astfel încât la final să primești o recompensă, să vină apoi un primar populist ca să îți dea niște bani publici și să se pozeze cu tine.
De exemplu, este posibil ca o căsnicie pe care tu ți-ai imaginat-o pentru toată viața să nu dureze nici măcar 6 luni.
Și asta nu din cauza ta, că ai fi tu de vină, că ai făcut ceva greșit.
Poate că femeia sau bărbatul cu care te-ai căsătorit s-a dovedit a fi o jigodie sau un ticălos, după caz.
În acest caz, nu este vina ta că nu ai ajuns să împlinești 50 de ani de căsnicie.
Dar dacă soțul/soția ta a decedat după fix 49 de ani de căsnicie?
Ei bine, treaba asta nu te mai face eligibil ca să fii premiat de Primăria Galați sau de altă primărie din țară care are astfel de “obiceiuri” cu iz de mită electorală.
De parcă ar fi vina ta că ți-a murit soțul/soția înainte să apucați să împliniți 50 de ani de căsătorie.
Tu poți dovedi în orice moment că ți-ai dat interesul să apucați 50 de ani de căsnicie.
Dar pe femeile care au crescut singure doi sau chiar trei copii și i-au făcut mari și bine, la casa lor, pe aceste femei de ce nu le premiază nimeni?
Ele nu sunt demne de respectul comunității?
În schimb, cei care au avut noroc că nu le-a murit soțul/soția timp de 50 de ani și s-au tolerat în tot acest timp merită premiați din bani publici, de întreaga comunitate?
Nu, nu este nimic extraordinar în faptul că doi oameni care acum 50 de ani au decis să se căsătorească sunt încă împreună.
Este și e chestiune de noroc, la urma-urmei, că dacă unul dintre ei murea ca prostul într-un accident rutier nu mai era vorba de vreo premiere la 50 de ani de căsnicie.
Sursa foto: Facebook/Ionuț Pucheanu