O singură covrigărie mai “merge” în preajma gării Galați, undeva în deal, cum te lași la vale cu autobuzul.
Lângă această covrigărie unde întotdeauna noi am găsit numai covrigi reci, la prețul de 1,5 lei bucata, parcă am zărit și un soi de hot-dogărie, ceva, dar nu am putea să băgăm mâna în foc pentru asta.
În rest, și pe stânga și pe dreapta, cum te duci catre gară, părăseală pe toată linia.
Zici că e oprită circulația, că oamenii nu au voie să vină la gară.
Nu e nimic oprit, evident, este doar faptul că Galațiul nu mai contează deloc din punct de vedere feroviar, trenurile pleacă mai mult goale către oriunde, iar gara a ajuns un loc unde nu mai funcționează niciun biznis.
Cum cobori, pe dreapta, vezi o clădire care pare renovată și care zace la închiriat, dar la ce trafic redus este în zona gării, sunt slabe speranțe că se va înghesui cineva să o ia pentru a desfășura o activitate economică acolo.
Un pic mai sus, chiar pe colț cu strada pe care se află Autogara Dumitru (parcă așa îi spune), am văzut o altă clădire închisă.
Avem impresia că aici a funcționat fostul restaurant Locomotiva, sperăm să nu greșim, să fi facut vreo confuzie.
Dar parcă așa ținem minte: prin anii 94-95, acolo era un bar-restaurant.
Cert este că acum clădirea este închisă.
O fi în reabilitare? Să vrea cineva să dea drumul la vreun biznis acolo?
Ar fi bine, deși nu vedem cum ar putea supraviețui un agent economic acolo, într-o zonă unde trec 2-3 oameni pe oră.
În țările civilizate, în gări este o forfotă de nedescris.
Acolo oamenii circulă cu trenul, nu ca la noi.
Bine, în țările civilizate trenurile nu circulă cu viteza melcului, dar asta este altă discuție.
Iar acolo, în jurul gărilor lor înfloresc tot felul de afaceri, nu ca în gara Galați unde zici că s-a pus lacătul pe tot.