Recent s-a petrecut unul dintre protestele cele mai nesimțite și strigătoare. La cer.
Este vorba despre protestul polițiștilor, angajaților din penitenciare și al altor „angajaţi din familia ocupaţională apărare, ordine publică şi securitate naţională” după cum pompos se preciza în comunicatul organizatorilor remis presei.
Am folosit mai sus termenul nesimțit, nu atât din cauza atitudinii sfidătoare a acestor categorii de angajați ai statului, după cum vă vom arăta mai jos. Ci mai ales pentru a caracteriza atitudinea covârșitor indiferentă, justificat lipsită de empatie a majorității cetățenilor „civili” vizavi de acest protest. Nici nu l-au simțit, nici nu au dat vreun semn vizibil că se simt în vreun fel solidari cu revendicările protestatarilor purtători de uniforme. Și nici nu au de ce.
Iar strigător la cer a fost acest protest fiindcă doar într-acolo pot, eventual, „MAI-iștii” să se mai îndrepte cu revendicări, în opinia noastră. Ridicați la rang de semizei de tot felul de legi și alte prevederi legislative speciale, angajații din poliție, prefecturi, penitenciare etc. nu par să mai aibă vreo legătură cu situația acestei țări. Așadar, de ce ar încerca să trezească empatia concetățenilor lor?
Minciuna salariilor rămase la nivelul din 2009
Una dintre cele mai mari minciuni spuse în spațiul public despre salariile personalului din sistemul de forță și în special ale polițiștilor a fost scoasă pe gură de Ionuț Andrei Pop, vicepreședintele sindicatului Europol, intervievat de Digi24:
„Vede toată lumea situația economică în care ne aflăm, creșterea prețurilor la energie, creșterea inflației. Am rămas cu salariile calculate la nivel de 2009. E aproape imposibil să mai poți face ceva ca polițist în această țară cu salariile oferite de statul român.”
Ei bine, aceasta este o minciună sfruntată.
Căutând noi salarii pe portalul declarațiilor de avere, am descoperit, de exemplu, ce salarii aveau în 2008 doi soți din Suceava, ea angajată la Prefectură, agent la Pașapoarte, el la Jandarmi, comandant de detașament.
21, respectiv 24 de mii de lei pe an. Net. În anul următor, ea avea 24.997 de lei, el avea 46.110 fiindcă ajunsese comandant de detașament. La ambii, o componentă a veniturilor era suma de 8.760 de lei pe an „alte drepturi”, adică alocația de hrană și echipament. Dar ea la un birou în Prefectură, el pe străzi, prin parcuri etc.
Nu îi plângem niciunuia de milă însă fiindcă, în 2018, el a ridicat peste 70 de mii de lei, iar ea bătea undeva spre 40 de mii de lei pe an.
Așadar, minciuna lui Pop de la Europol este evidentă dacă vorbim în lei. Am făcut și calculul în euro, la cursul de 4,24 lei/euro în 2009 și 4,65 lei/euro, conform BNR.
În 2009, d-na agent de la Pașapoarte ridica 491 de euro lunar. Domnul comandant de detașament de jandarmi venea și el acasă lunar cu 906 euro. În 2018, d-l jandarm-șef avea aproape 1.300 de euro, d-na agent la Prefectură venea cu 700 de euro. Un profesor de vârsta celor doi avea 250 de euro în 2009 și vreo 500 în 2018.
Deci, argumentul lui Pop de la sindicatul polițiștilor este o minciună în orice monedă.
Apropo, ca fapt divers, imposibilitatea cadrelor MAI de a desfășura și alte munci pe lângă serviciu este o marotă. De exemplu, comandantul sucevean de jandarmi, în ultimii ani înainte de a ieși la pensie, câștiga pe PFA (!) ca „evaluator de risc de securitate fizică” (consultant pentru firme de pază) sume cam o dată și jumătate veniturile sale de la MAI. Adică mai lua încă 100 și ceva de mii de lei anual…
Salarii într-atât de nesimțite încât au trebuit secretizate
Faptul că în ultimii ani nu mai știm ce salariu are d-na agent de la Prefectură – fiindcă d-l jandarm s-a pensionat între timp – are drept cauză o prevedere legislativă incalificabilă, o aberație într-un stat de drept, nu mai spunem unul european. Aceea a secretizării salariilor celor din Apărare și MAI.
Mai exact, în legea 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, la articolul 86 alin. 4 se prevede:
„Soldele lunare ale personalului militar, respectiv salariile lunare ale poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sunt confidenţiale, instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidenţialităţii.”
Mârlănia legislativă – care a trecut ca prin brânză prin Parlament la votul PSD-ALDE și în tăcere de opoziția PNL-USR de atunci – a rămas nemodificată de puterea majoritar liberală instaurată după 2019.
Ba a rămas și necontestată la Curtea Constituțională! Aceasta deși contrazice flagrant prevederile legii 176/2010 care precizează la articolul 31 că publicarea declarațiilor de avere este obligatorie și se pedepsește cu amendă:
„Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de lege de către persoanele desemnate să asigure implementarea prevederilor legale privind declaraţiile de avere şi de interese constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 2.000 de lei“.
De fapt, nici nu trebuie să fie de mirare omerta politicienilor indiferent de culoare a politicienilor pe acest subiect atât timp cât nici măcar în presă nu găsiți vreun articol despre această aberație marca PSD conservată de PNL. Nici măcar în presă, în afară de articolul celor de la Europa liberă, nu veți găsi vreo luare de poziție măcar.
________________________________________________________
Citește De ce au polițiștii salariile mai la secret decât SRI și SIE? Pasta corectoare e la ANI
________________________________________________________
În ce privește argumentul că Agenția Națională pentru Integritate ar fi cea care șterge veniturile cadrelor MAI din declarațiile de avere, acesta nu stă în picioare atât timp cât legea spune clar că „instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională au obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidenţialităţii”, iar într-un răspuns către noi însăși Prefectura Galați ne confirmă acest lucru.
Polițiștii au confiscat sloganul adevăraților protestatari și se dau militari la 20 de ani de la demilitarizare
Așadar, ajunși semizei practic, mai presus inclusiv decât președintele țării dar și șeful SRI, ale căror declarații de avere le puteți găsi online, polițiștii, funcționarii din prefecturi, jandarmii și gardienii din penitenciare vin acum să înduioșeze publicul larg că ei ar lucra, vezi Doamne, pe salarii din care le „este aproape imposibil să mai poată face ceva în această țară”, după cum se smiorcăia mai sus A.I. Pop de la sindicatul Europol.
Culmea ticăloșiei, după ce mulți dintre ei i-au amendat, gazat și bătut pe civilii care în 2018 se adunau fix în aceeași Piață a Victoriei, astăzi le fură și sloganul. Incapabili probabil să gândească un slogan propriu, polițiștii și colegii lor din MAI au defilat cu un banner, „Ați reușit, ne-ați unit” (vedeți foto deschidere), variațiune a binecunoscutului „Ați reușit, ne(-)am unit!”, slogan al mișcării #rezist apărut prima oară în noiembrie 2017.
Pe de altă parte, și pe alte pancartele aduse la protest s-a putut observa cât de naivi îi cred polițiștii și angajații MAI pe concetățenii lor. Și asta poate pe bună dreptate…
În zona cadrelor pensionate deja, majoritatea sub 50 de ani, la protestul din 4 februarie apărea pancarta de mai sus prin care se încearcă acreditarea că, deși sunt stipulate de legi speciale, de prevederi altele decât cele de contributivitate, pensiile speciale nu sunt speciale!
Comandantul de detașament de jandarmi despre care vorbeam mai sus, proaspăt ieșit la pensie, ne-a prilejuit inclusiv o comparație între venitul său din viața activă și pensia sa de fost cadru MAI. 71.057 de lei a avut în 2018, ultimul an de activitate. În 2020, candidează d-l fost jandarm la alegerile locale și depune declarație de avere din care reiese că a avut pensie 70.000 de lei pe 2019.
Să mai zică cineva că pensiile magistraților sunt nesimțite de vreme ce ajung la 80% din ultimele venituri…
Și o întrebare la modul general, pentru o națiune ce pare că demult a uitat că a intrat în UE acum 15 ani: de ce se tot acordă pensii militare celor care au activat în rândul cadrelor MAI dacă, din 2003, Poliția Română a fost demilitarizată? Sau a fost doar cu numele?…
O clasă profesională scăpată de sub control și lipsită de minimă decență
Pretențiile celor care au protestat pe 2 februarie – cerând, în fond, creșteri salariale sub diferite pretexte – ar trebui sancționate exemplar de către societatea românească.
Este o nerușinare ca o categorie profesională să ceară orice fel de mărire când are salariul – solda sau cum altfel s-o chema retribuția lunară pentru o muncă, s-o recunoaștem, per ansamblu, în medie, făcută în bătaie de joc – secretizat din motive evidente de necorelare nesimțită cu nivelul general al veniturilor din societate.
Dar logica și bunul simț se pare că nu fac parte dintre reperele celor care se pretind oameni ai legii.
Una dintre revendicările (a 2-a) Sidicatului Europol ca justificare a protestului de pe 2 februarie a fost „asigurarea asistenţei medicale de calitate (s.n.) în condiţiile în care suntem plătitori de CASS”.
Aceata în condițiile în care aceeași lege a salarizării dată de Parlamentul dominat de PSD în 2017 stipulează, la art. 83, excepții pe toate celelalte „fronturi” ale contribuțiilor pentru semizeii în uniformă:
„Art. 83
(1) Prevederile referitoare la contribuţiile pentru asigurări sociale de stat nu se aplică personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.
(2) Prevederile referitoare la contribuţiile pentru asigurările de şomaj nu se aplică personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.
(3) Prevederile referitoare la contribuţiile privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale nu se aplică personalului militar, poliţiştilor, funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalului civil.
(4) Prevederile referitoare la contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate nu se aplică personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.”
Deci, practic, din banii tuturor celorlalți contributori, muritorii de rând, se plătesc și pentru „specialii în uniforme” pensii, ajutoare de șomaj, concedii de boală sau incapacitate de muncă etc.
O altă revendicare viza „majorarea sporului de suprasolicitare neuropsihică”. În condițiile în care mulți angajați ai statului din România – IT-iști, asistente medicale, profesori, asistenți sociali, psihopedagogi etc. – nici nu au văzut vreodată așa ceva, de parcă numai la MAI se lucrează cu mintea, în rest doar se dă la sapă…
Nici nu mai are rost să amintim de inepția acordării sporului de antenă polițiștilor – pentru care s-au luptat la ultimul protest să nu le fie scos de la calculul orelor suplimentare. De parcă meseria de polițist s-ar putea executa fără stații de emisii-recepție, cea de cadru medical fără dezinfectanții care aspresc mâinile, cea de profesor fără vocea sleită după ore întregi de predare sau cea de magistrat fără teancurile de dosare la care, auzi inepție, se acordă spor de praf…
*
* *
În concluzie, protestul de pe 2 februarie al cadrelor și unor pensionari ai MAI este una dintre cele mai grele palme de sfidare ce se pot da unei societăți pretins europene. O înșiruire de pretenții aberante plecând chiar de la faptul că reperul valoric la care se raportează, salariul de polițist, a ajuns într-atât de special încât nici nu mai trebuie cunoscut de către contribuabili.
Dacă societatea românească va înghiți și această palmă, ba va întoarce și obrazul celălalt, înseamnă că poate de pe acum să-și întoarcă și privirea. Altundeva. Înspre o țară unde, eventual, vor fugi copiii și nepoții noștri cât îi țin picioarele și norocul ca să poată trăi normal într-o societate întreagă la cap. Nu într-una cu o singură circumvoluțiune, cea săpată pe craniu de șapca lăsată arogant, pe ceafă…
