Cu reînviata „Cântarea României”, pesta roșie și-a bătut joc de comemorarea morților Revoluției

Și la Galați, memoria martirilor Revoluției din 1989 a fost comemorată prin protest. Unul deranjant pentru impostorii de la putere de vreme ce s-a încercat amuțirea vocilor contestatare.

Exasperați de neocomuniștii care au confiscat România pe persoanele lor pline de fizic, câteva zeci de oameni s-au adunat sâmbătă seară la Monumentul Eroilor. Cu steaguri, portavoce, bannere și, bineînțeles, scandări pentru urechile toacă ale guvernanților.

Cei sub 100 de protestatari care încă mai salvează onoarea Galațiului în rândul orașelor unde spiritul civic nu a murit își vedea liniștiți de scandările lor împotriva genialilor conducători: Liviu Dragnea, Viorica Vasilica Dăncilă și, mai nou, etalonul de competență în economie al PSD – condamnatul la opt ani de închisoare cu executare Darius Vâlcov.

E drept, aveau și-o portavoce, aveau și cântece anticomuniste încă din perioada mineriadelor, aveau și multe ziceri contondente despre hoți, analfabeți, dictatori, marionete, criminali și nevoia de dreptate.

Probabil că așa de tare dureau scandările lor, încât cineva s-a gândit că ar trebui date mai tare colindele lui Hrușcă, zaharisite de atâta repetiție multianuală, scurgându-se uleios din megafoanele de pe Domnească.

Probabil din exasperare vizavi de tenacitatea protestatarilor, care nu se dădeau duși acasă și nici scandările nu și le domoleau, cineva a avut probabil ideea salvatoare: să-i contracareze cu niște lăutării de prost gust.

Cu demnitatea-n stradă, iar ursul, capra și pălmașii-n pluș și catifea

Atârnați la finanțările de la Consiliul Județului – o instituție pesedistă de când se știe, evident – cei de la Centrul Cultural au reușit anul acesta, probabil la insistențele „partenerilor” de la Arhiepiscopia Dunării de Jos, altă proptea de pesediști, să-și bage festivalul în Teatrul Dramatic.

Un festival cică de datini și obiceiuri de Crăciun și Anul Nou deși, la cum arătau mulți dintre artiști, păreau că se orientează în viață după pomeni, obișnuințe și apucături de Campanie și de Alegeri…

Ca pe vremea „Cântării României”, niște hăulituri de prost gust, după părerea noastră, amestecate cu ritmuri la limita dintre etnii, au încăput în ditamai instituția de cultură cultă-n cap, rasată cică, cu pluș pe scaune și draperii grele, de catifea.

Început este un fel de-a spune fiindcă, la fel ca pe vremea spectacolelor cu norma, din vremea ceaușistă, interpreții nu aveau toți loc în sală. Că doar e festival de ditamai ansamblurile populare, cu capre, urși, rapsozi,  hăulitori, dubași și alți pălmași veniți cu autocarele (unele deșălate, ca cel mizer și într-o rână din penultima poză) de unde a-nțărcat votul în orb PSD-ul, Suceava, Neamț, Botoșani și alte plaiuri fruntașe ale sărăciei din Moldova.

N-au încăput, spre exemplu, în Sala Sporturilor, unde aveau loc toate ansamblurile, pe scenă și în culise sau în holul edificiului. Acolo organizează o fundație cu lipici la edili tot felul de spectacole ale căror beneficii nu se știe în ce buzunare ajung. Laolaltă cu chiriile pentru târguri de haine sau felurite ace și brice organizate în altă bază sportivă, cea de la Siderurgistul…

Nici măcar la Teatrul Muzical n-au avut loc, unde mai rima specificul evenimentului cu cel al instituției de cultură, cale de un acord sau două măcar.. Fix în vecinătatea Monumentului Eroilor, cu tobe și tromboane, la ceas de rememorare a sacrificiului din Decembrie ’89… Ciudată potriveală, nu?

Și exact ca la Cântarea României, fiindcă organizarea a fost o bătaie de joc, ansamblurile stăteau prin parcare și pe stradă așteptând să le vină rândul, negăsind altceva mai bun de făcut decât să chiuie și să dea drumul la tobe, surle și ale alea, în ciuda protestatarilor de la Monumentul Eroilor.

Niște rebegiți de frig în costume naționale – umiliți de organizatorii unui festival dubios menit doar să bifeze planul de acțiuni al instituției de cultură proletară din subordinea CJ – își băteau joc de manifestarea altor umiliți de soartă, ajunși să comemoreze martirii unei Revoluții printr-un eșec – confiscare acesteia de către impostori și macularea idealurilor pentru care s-a luptat.

Doar că primii rebegiți, pe lângă faptul că au fost puși să presteze în condiții umilitoare, ca niște lăutari răsplătiți cu ajutorul social, păreau că nici nu-și dau seama pe ce lume se află. O lume în care s-a ajuns la un grad nemaivăzut de sfidare la adresa eroilor căzuți inclusiv pentru demnitatea umană. O lume pe care ceilalți, ce tremurau încălzindu-se la flacăra de la Monumentul Eroilor, încearcă încă s-o mai salveze ca să nu trebuiască s-o părăsească aidoma altor milioane de români dezamăgiți.

Dacă vrei ca în Galați să mai existe jurnaliști independenți, poți ajuta Alternativa – Jurnalism fără mogul să continue! Află cum.