„Bogăţie câtă vreţi, Sănătate pentru toţi, iar la anul care vine să vă fie şi mai bine. Să vă fie casa, casă, cu bucate noi pe masă, Moş Crăciun cu sacul plin, drumu-n viaţă cât mai lin.” Cu astfel de urări ne reînnoim în fiecare sfârșit de an speranțele într-o altfel de viețuire în minunatul nostru municipiu. Vrem să alungăm spiritele rele cu măști hidoase și zgomote pocnicioase, și de la un an la altul parcă suntem potopiți de valuri de animale politice fioroase și de cotoroanțe și vârcolaci vorace de administrație. Până și Moș Crăciun pare să vină tiptil, în vârful picioarelor, să nu-l simțim că de la un an la altul are sacul mai gol ca niciodată. Întruparea Fiului lui Dumnezeu și întalnirea cu Acesta, în cuvintele Evangheliei și în Taina Împărtășaniei vi se par niște concepte desuete, ridicule, anoste, vetuste? Încercați un cântec de Crăciun sau Anul Nou și veți fi cumva izbăvit. Vorba ilustrului sinistru Bacalbașa – Diavolul veghează!
Nasterea Domnului nu este o sărbătoare folclorică, ci este cea mai importantă sărbătoare a Bisericii, alături de Învierea Domnului. A folcloriza Craciunul, adică a-l acoperi cu simboluri golite de sens, și a ne limita la niste lucruri secundare, este o greșeală de neiertat. Acest eveniment mântuitor universal nu poate fi asemănat cu nicio altă sărbătoare folclorică, indiferent de popularitatea și seriozitatea ei.
Ne încearcă un sacrilegiu? Cam da! Ceea ce ortodoxismul ne învață – Întruparea Fiului lui Dumnezeu, din Fecioara Maria – eșuează din ce în ce mai grosier în formalism sau îmbuibare și beție inconștientă. Diavolul ne ispitește în chip viclean, este conștient că nu mai are multă vreme spre a ispiti omenirea, încercand astfel să distragă atenția cât mai multora de la ce se petrece cu adevărat în peștera din Betleem. Curățenie, cumpăraturi și surprize, iar nu cunoastere a Celui născut din Fecioara Maria. Uităm să mergem în adâncul nostru spre a întări adevaratul duh al sărbătorii Crăciunului, sărim peste mersul la biserică, ne complacem în singurătatea facebook-ului…
Dar dacă nu mergem la Biserică, nu mai avem timp nici măcar să primim colindătorii? Uităm să ne luăm timp pentru a asculta un cântec, un colind sau simplele urături și pocnete din bici. Este esențial, chiar și acestea sunt mai mult decât nimic. A înțeles acest adevăr elementar până și administrația de pomină/pomană electorală, care trăiește din impozite și taxe mai mari ca niciodată, impunând un funciar mereu mai descurajant.
Primiți cu tradițiile și datinile de Crăciun? Primim! Și au venit colindători și la Galați, ca în colindul de față – la Administrația Piețelor, la Consiliul Local, la Centrul Cultural și la Arhiepiscopia Dunării de Jos. Vi le oferim și vouă!
Fii și tu gazda colindelor care ne readuc sfinţenia de altă dată… Învaţă să culegi din acest Crăciun smerenie, bucurie, lumină, înseninare. Împarte-le tot anul cu cei dragi! Dăruieşte din toata inima si deschide-ţi sufletul pentru a primi dragoste si fericire. Galațiul primește și se primenește cu Colinda de Crăciun.
