„Scânteiește, benzinește, fumegăiește, încă nu prea șarjuiește, dar furnalul nu falimentuiește!”- cam asta pare să fie deviza de acțiune, muncă, luptă, aiurire și aburire a realităților crunte de la Sidex-ul vopsit în Liberty-ul lui Gupta, aplicată de liderul suprem al sindicatului galben Siderurgistul – Gheorghe Bezman.
Carevasăzică, ceea ce am tot spus – cu bună credință – de prin 2018 (când indianul englezit Lakshmi Mittal urma să-i paseze producția de oțel de la Galați indianului englezit Sanjeev Gupta), nu a rămas doar la stadiul de „gură pocită”.
Mai e puțin, fatidicul și fatalul 5 iulie 2025 (când se sfârșește șmecheria concordatului preventiv?!) vine în stil tiktak peste Galați și sunt semne irefutabile cum că în loc de producție de oțel verde, Galațiul va avea pe platoul Smârdanului (după modelul țicnit de la Oltenița) niște plantații de lavandă, de goji și –nicio problemă! plantații fără număr de bambuși. Adică specialitatea familiei de „investitori” Gupta, ce au lovit inexorabil și imparabil la Oltenița încă din 1999, cu o țeapă specifică sud-estului, de un grosierism-mafiotism insuportabil, chiar și pentru Românica confiscată de Partidul-stat.
Pentru poporul pesedist însă, trecutul nu există, prezentul este iar viitorul va fi, deci uraaa! avem șarjăăăă la Combinat. Restul sunt detalii de context geopolitic, de pandemie, de criză indusă de război, de criză energetică, etc.
Așadar, sub deviza „ Nici viitorul Sidex nu mai este ce a fost” să facem un mic inventar de fapte și apoi să lăsăm să curgă vorbele fără fapte ale sindicalistului reprezentativ al sindicatului galben recunoscut și îngăduit de administrația Gupta de Liberty Galați – Gheorghe Bezman 
Pornim abrupt, de la singurul furnal pe care se bazează relansarea producției oprite de la Liberty Galați – Furnalul 5, care a fost repus în funcțiune marți, 17 iunie 2025, după ce prima pornire, cea din 12 iunie 2025, a fost un eșec. O fisură în partea superioară, o defecțiune la sistemul de evacuare a metalului topit, salamandra din furnalul inferior, etc., producția estimată de 5500 tone/zi mai așteaptă puțin…
Din cele circa două miliarde de lei/400 de milioane de euro, datorii negarantate către 1.200 de companii private-creditorii chirografari, reprezentanții Liberty Galați vor să achite doar 10%, peste patru ani. Multe firme dependente de combinat sunt în pragul falimentului și au început să-și concedieze din angajați.
Vine puternic plutonul de execuție al creditorilor cu creanțe garantate (cum ar fi băncile), cu peste 1 miliard de lei/ 200 milioane de euro, creanțele salariale de 863 de milioane lei/ 173 milioane euro pentru angajații falimentarei filiale din Belgia și creanțele bugetare (datorii către stat) de 872 de milioane de lei/ 174 milioane euro.
Primăria Galați, Consiliul județului Galați, Transurb Galați suferă și ele, dar într-un deplin mucles de partid, că nu dă bine la poporul pesedist să strige „noi taxăm, nu judecăm!”.
Nimeni din organele abilitate ale statului (DRGFP, AJFP) nu scormonește să descopere misterul trecerii combinatului siderurgic din Galați, în doar trei ani, de la profit record la datorii record.
Tăcerea suspectă și complice a statului și a partidelor este deplină și în afacerea „certificate de emisii de gaze cu efect de seră contra rulouri de tablă pentru Alexe-ministru al Mediului”.
Tonele de tablă duse la firma soției ministrului și alocarea cu titlu gratuit a celor 5.527.525 de certificate de emisii de gaze cu efect de seră pun în corelație alte scopuri pe relația statul român-Liberty Steel Galați.
În 5 iulie 2025 va cădea ghilotina falimentului peste Liberty Galați sau nu? Chestie de concordat preventiv
Dacă creditorii acceptă planul de restructurare, până la sfârșitul anului, personalul e redus cu 15%, deci o bombă socială are deja fitilul aprins.
Dintre cei peste 1.200 de creditori fără garanții, 15 companii au de recuperat peste 10 milioane de lei/ două milioane euro, 105 firme între unul și zece milioane de lei, 49 – între 500.000 lei și un milion. 224 firme formează plutonul celor cu creanțe între 100.000 și 500.000 lei.
Sunt firmele specializate în relația cu domeniul siderurgic, au facturi neachitate de mai mult de un an de zile, au trimis personalul acasă, îi pândește falimentul.
Nimeni din statul român nu este interesat să apere acești intreprinzători de abuzurile contractuale ale clanului Gupta? Nu! Nu-i interesează nici cum au fost utilizate ajutoarele de stat în serie pentru firma privată Liberty Galați, în valoare de 292 milioane de euro? Nu!
Transparență în procesul de aprobare și implementare a planului de redresare și un audit financiar și operațional independent asupra Liberty Galați S.A.? Ei, aș! Ce dacă nu suntem în India, ci în Europa? Transformăm datoriile către furnizorii locali în pierderi contabile! Directiva UE 2019/1023 privind restructurarea preventivă nu e consultare reală? Și ce dacă?
Faptele vorbesc de disprețul și aroganța cu care interacționează administrația Liberty cu furnizorii: niciun dialog, nicio întrunire, nicio discuție publică cu creditorii afectați; obiecțiunile formulate în termen legal nu au primit niciun răspuns; planul a fost transmis în forma sa finală, pentru a fi votat într-un termen scurt, fără nicio garanție.
Această lipsă de transparență, coroborată cu propunerea de plată de doar 10% abia în anul al patrulea, fără nicio garanție, este profund inechitabilă și contrară Directivei europene. Cum poate fi admisă mostra de cinism privind achitarea a 10% din datorii abia în 2029, fără a se specifica cum rămâne cu restul de 90%? Dobânzi, penalități? Nu e treaba Grupului Familial Gupta!
Ceva lămuriri privind criteriile de alocare a procentului de 10% pentru creanțele chirografare? De ce nu s-a propus o eșalonare a datoriilor, în funcție de fluxul anual al veniturilor? De ce nu se oferă detalii creditorilor?
Cât despre transformarea parțială sau totală a creanțelor în părți sociale (acțiuni) la Liberty Galați S.A., asta este o soluție peste poate, nu? Salariile și drepturile restante aproape că nu mai contează la ce nivel de estorcare s-a ajuns în relația stat-investitor privat.
______________________________________________________________________________________________________
Donează pentru publicația Fără Mogul ca să putem scrie în continuare:
RO 62 BREL 0002 0014 6866 0100 (în lei)
RO 51 BREL 0002 0014 6866 0201 (în euro)
_______________________________________________________________________________________________________
Recapitulăm: pe 29 decembrie 2023, Liberty Galați contracta de la Exim Banca Românească (98% Ministerul Finanțelor) un credit pentru capital de lucru, cu dobândă subvenționată, de 708 de milioane de lei (142 de milioane euro), pentru repornirea Furnalului 5, printr-o schemă de garantare pentru companiile afectate de războiul din Ucraina, aprobată de statul român în 2023. Banii împrumutați de la banca statului român au ajuns doar pentru jumătate de an de producție în 2024. Tehnica perversă a producției pe datorie continuă. Pe 11 decembrie 2024, statul român, prin Exim Banca Românească, acorda Liberty Tubular Products Galați S.A. (o subsidiară din combinatul siderurgic) un alt credit, în valoare totală de 750 de milioane de lei (150 de milioane de euro). Furnalul 5 a fumegăit – topit doar până în iunie și nu a atins nivelul care ar garanta profitabilitatea.
Aici, trebuie introdusă nuanța pervers-paradoxală a repornirii producției de oțel la Galați, pe banii contribuabilului român
Relansarea producției rămâne esențială pentru Liberty Galați. Potrivit Planului de redresare depus la instanţă în cadrul concordatului, este aproape obligatoriu să existe producție de oțel, deși –ce aberant!, producția de oțel și de laminate nu generează profit, ci doar pierderi.
De ce se insistă pe topirea oțelului și a banilor statului român?
Simplu! Instanța nu poate aproba un plan de redresare cu producție zero (lipsa producției conduce automat la declanșarea procedurii falimentului).
Încă un argument: următoare estorcare a statului român – via oamenii de bine de la Partid, cu un ajutor de stat de 125 de milioane de euro (în așteptare) este condiționat de producția de oțel.
Nu în ultimul rând, elementul „ReArm Europe”, proiect al UE privind un plan de susține financiară a unităților siderurgice afectate de pandemie și de război. În faliment fiind, cum ar mai pupa clanul Gupta încă o felie mare din cașcavalul subvențiilor? E clar, trebuie să ne prefacem că avem combinat funcțional! Va fi, nu va fi?
Zumzetul de fond este debusolant: zeci de cereri de insolvență, cu salarii restante, decuplarea de la rețeaua electrică, energie electrică scumpă și multe altele.
Iată de ce conducerea combinatului siderurgic Liberty Galați a decis, pe 5 martie 2025, să ceară Tribunalului Galați acordarea unui concordat preventiv. E un subterfugiu de tragere de timp, pentru noi manevre financiare, pentru extragerea de noi cantități de fier vechi din ce a fost cândva Sidex și secundar, o eventuală înțelegere cu creditorii și eșalonarea datoriilor care depășesc un miliard de euro. Regula discuțiilor este deja impusă: „Avantaj Gupta!”
Tăierea și valorificarea fierului vechi de pe platforma Combinatului decurge furibund, conform planificării. „Blocul indienilor” a fost scos la vânzare și a fost deja adjudecat de firma Derpan. Clubul Sidex va fi și el scos la licitație, preț de pornire 1,5 milioane de euro.
Situația de azi seamănă izbitor cu cea din anul de descălecare a „afaceriștilor” Gupta în România – 1990, la Oltenița
Afacerile fraţilor Gupta în România au început în 1999, când au înfiinţat compania care se ocupa de intermedieri de mărfuri, Trans Danube Commodities.
În 2007, familia Gupta (fraţii Raj, Sanjeev şi Alok) se extind în „afaceri”şi cu Transdanube Industries – companie care este deţinută prin offshore-ul Cobrom Investments Limited, înregistrat în Cipru.
Prin intermediul acesteia, fluturând gogomănii aiuritoare – că vor ridica o oţelărie cu o capacitate de producţie de 500.000 de tone anual, până în 2011, investiţia totală urmând să se cifreze la 200 mil. euro şi că vor crea 1500 de locuri de muncă – cumpără 65-70% din suprafaţa turnătoriei de fontă Turol Olteniţa, adică aproximativ 14,3 hectare de teren. Un an mai târziu, în urma unei licitaţii organizate de Primăria oraşului Olteniţa, indienii mai achiziţionează alte 14 hectare de teren.
Manevra era următoarea: Gupţii înşfăcaseră terenurile oraşului fără să sufle nimic despre banii pe care, de fapt, nu-i aveau pentru ultramodernele oţelării. Semnaseră contractul cu Consiliul Local, ştiind că acea clauză suspensivă care-i obliga să realizeze investiţia promisă va fi aruncată la gunoi, printr-o modificare ulterioară.
Chiar dacă contractele de vânzare-cumpărare aveau o clauză suspensivă care îi obliga pe cei de la Transdanube să fie serioşi şi, în termen de cinci ani, să realizeze o investiţie importantă şi să dea în folosinţă un combinat metalurgic, Gruparea Familială Gupta plusa.
Nu finalizau, se restituia terenul primăriei, care ar fi reţinut şi banii primiţi până la acel moment. Numai că, în anul 2010, clauza suspensivă este ridicată de către Consiliul Local. De ce? Transdanube susţinea că încearcă să obţină un împrumut bancar de 100 de milioane de euro, fără de care nu poate demara investiţia, şi că are nevoie să fie proprietar pe teren. Plin de bunăvoinţă, Consiliul Local aprobă şi clauza suspensivă dispare, iar Transdanube se trezeşte brusc proprietar pe teren, fără nicio obligaţie de-a mai realiza investiţia.
Ce are de spus despre aceste fapte de asasinat economic sindicalistul șef al singurului sindicat (galben) recunoscut și îngăduit de administrația Gupta de Liberty Galați – Gheorghe Bezman. Aproape nimic. Nu degeaba a fost pus de Partidul-Stat PSD consilier local pentru opt ani: pentru că știe la perfecțiune tehnica muclesului de partid. Ia ascultați!
„Funcționăm! Am pornit!
Șarje? „Mai durează, dar mergem, n-am ajuns la parametrii normali, îmi pare bine că am pornit producția, să sperăm că vom trece peste toate provocările pe care le avem, să revenim la normal și să salvăm locurile de muncă. Să salvăm economia Galațiului! Altceva, ce vreți să mai știți?”
A crăpat furnalul?! „N-a crăpat, dom le! Sunt date tehnice, ne așteptam la ele, după o perioadă de un an de zile de oprire, normal că nu mai merg toate, e un ciclu până se revine la normal…Toată lumea trebuie să fie conștientă de lucrul ăsta…”
Întârzierile plăților la privați, cu întârziere și numai 10%? „Vorbiți cu conducerea, bănuiesc că se bazează pe legislația în vigoare, nu așa cu de la sine putere…”
Și salariile, drepturile, neplătite, întârziate? „Avem o mică întârziere pe ultimul salariu, trebuia să ni-l dea pe 25, și avem și tichetele de masă, dar…Ne vor fi plătite toate drepturile săptămâna viitoare. Pornim producția și este un ciclu până ne vin banii din produsul finit. Săptămâna viitoare vor fi plătite drepturile la oameni și suntem la zi. Altceva , ce doriți?”
Falimentul e doar întârziat? „E părerea dv. Va fi o tragedie dacă va fi faliment. Va fi o tragedie pentru tot Galațiul dacă se întâmplă lucrul acesta. Eu sper să nu ajungem acolo.”
Argumente aveți? Datoriile sunt atât de mari, cum vor fi rambursate? Creditele ajutor de stat de 320 de milioane de euro au folosit la ceva?
„Da, s-a pornit producția, rulează, iese fum…Mergeți și vedeți, că iese…”
