În Spitalul Județean din Galați, zis și spitalul morții, încă se moare cu zile, în ciuda dotărilor de ultimă generație cu care se laudă, săptămânal, președintele Consiliului Județean (CJ) Galați, Costel Fotea (PSD). Odată ajuns în Spitalul Județean din Galați, ar fi bine să deții și un loc de veci, că nu se știe… Nu de alta, dar la cât de puțin își dau interesul unele cadre medicale și la câte nosocomiale (infecții intraspitalicești) bântuie prin saloane, s-ar putea să părăsești Spitalul Județean pe ușa de la Morgă, în sicriu, nu pe picioarele tale.
Ioana Stroe (în foto deschidere), în vârstă de 90 de ani, a murit în Spitalul Județean din Galați, la o săptămână după ce a fost internată pentru că acuza dureri de cap și avea și episoade de vomă.
Gălățeanca Veronica-Irina Popa, nepoata Ioanei Stroe, ne-a spus că a chemat ambulanța în data de 5 noiembrie 2025, iar câteva ore mai târziu bunica ei era internată în secția Medicală 2, etajul 7, pe motiv că trebuie echilibrați electroliții, că e deschidratată din cauza vomei.
Evident, “marele” spital regional de urgență din Galați nu dispunea nici măcar de niște amărâte de fiole de vitamine, așa că Veronica-Irina Popa a fost sfătuită de personalul medical să meargă să le cumpere de la farmaciile din zonă.
“Am fost rugată să cumpăr fiole de vitamine B2, B6, B12 și vitamina C pentru perfuzii că spitalul nu are. I le-am cumpărat și i le-am dus miercuri seara (n.red. – 5 noiembrie 2025) și pe lângă tratamentul zilnic i-am lăsat și pampers… Am discutat telefonic, joi, cu doctorița Lungu, care a zis că luni o va externa și că e mai bine.
Joi (a doua zi, 6 noiembrie 2025 – n.red.), când am ajuns la spital, la ora 14, la ora de vizită, am constatat că fiolele cu vitamine erau nedesfăcute și tratamentul zilnic nu era atins. Nu i se administrase nimic bunicii mele, ea fiind și cu probleme de inimă”,
ne-a spus Veronica-Irina Popa.
Veronica Popa s-a dus să ceară socoteală personalului medical, pentru că nu i s-a părut normal ca o bătrână în vârstă de 90 de ani să fie tratată cu indiferență, să nu i se administreze nici măcar vitaminele pe care ea fusese rugată să le cumpere.
“M-am dus la asistente, am cerut explicatii și mi s-a spus că le irosesc timpul cu întrebări. Am ridicat tonul și, în final, în silă, mi le-au luat din mână și au spus că i le vor administra.
Vineri (a treia zi, 7 noiembrie 2025 – n.red.), am vizitat-o pe bunica mea. Era agitată, însă am plecat liniștită, știind că CT- urile și analizele de sânge erau ok”,
ne-a povestit Veronica-Irina Popa.
În noaptea de vineri spre sâmbătă s-au întâmplat câteva lucruri ciudate.
La ora 4.38, Veronica Popa spune că a fost sunată de către bunica ei, însă nu a auzit apelul.
Un sfert de oră mai târziu, la ora 4.54, atât ea cât și părinții ei au primit SMS-uri de la bunica, cu textul “Ajută-mă!”, scris corect gramatical, cu cratima și semnul exclamării la locul lor.
Problema este că bunica de 90 de ani nu știa să expedieze mesaje prin SMS – culmea, și fără greșeli gramaticale – lucru care i-a pus pe gânduri pe ceilalți membri ai familiei: cine a scris mesajul în locul bunicii și ce s-a întâmplat în acea noapte de vineri spre sâmbătă?
A doua zi, nepoata Veronica Popa a aflat de la asistente că bunica ei a fost agitată pe timpul noptii, că voia să coboare din pat ca să urineze, așa că au fost nevoite să o sedeze și să o lege de pat.
Asistentele i-au spus Veronicăi Popa că nu știu nimic despre mesajele expediate de bunica ei.
Sâmbătă, la prânz, bătrâna era incoerentă, halucina, părea legumă din cauza sedativelor, avea ochii tulburi și gura foarte uscată.
Duminică, pacienta Ioana Stroe părea că și-a revenit. Ea a vorbit aproape 10 minute la telefon cu fiica sa (mama Veronicăi Popa), era lucidă și cu toții așteptau ziua de luni, când trebuia să aibă loc externarea.
Luni, 10 noiembrie 2025, Veronica Popa a ajuns, în jurul orei 15.00 la Spitalul Județean, după ce în prealabil vorbise cu doctorița Lungu, care i-a transmis că analizele bunicii Ioana sunt bune, dar că o va externa a doua zi (marți), pentru că mai trebuie echilibrat clorul.
“La ora 15.00, când am ajuns la spital, am constatat că bunica nu mai este conștientă. Am zguduit-o, am strigat-o, am tras-o de mâini, dar nu a mai reacționat în niciun fel.
Îngrijorată, am cerut explicații, iar d-na asistentă Geta mi-a spus să stau liniștită că bunica e doar somnolentă, că doarme. Am întrebat-o dacă au sedat-o din nou și mi-au spus că nu, nu au sedat-o.
În acel moment i-am spus că bunica mea nu are motive să stea așa dacă nu a fost sedată și mi-am dat seama că s-ar putea să fi intrat în comă. Asistenta mi-a spus că nu am motive să fiu îngrijorată, că bunica este bine și că a doua zi (marți) va fi externată.
Câteva ore mai târziu, am fost anunțată telefonic din ATI că bunica mea va muri până dimineață deoarece a suferit un AVC (accident vascular cerebral) ischemic.
Aceasta este povestea bunicii mele care m-a crescut de mică și care, în loc să moară liniștită în patul ei, a murit cu zile în spital.
Dar cel mai rău este că bunica mea a fost ignorată după ce a intrat în comă și a stat așa cel putin 12 ore. Și desi au vazut si ei că nu reacționează la stimuli, au lăsat-o chircită în pat. Nu am apucat să-mi iau la revedere de la bunica mea. I-am promis că luni o aduc acasă bine sănătoasă, dar am adus-o în sicriu”,
ne-a spus nepoata Veronica-Irina Popa, care încă așteaptă explicații în legătură cu:
1) Modul în care a fost monitorizată bunica ei, Ioana Stroe, în ultimele 24-48 de ore de viață;
2) Momentul exact al instalării simptomelor neurologice;
3) De ce nu a fost anunțată familia?
4) Cine a decis să fie lăsată nesupravegheată?
5) De ce asistentele și doamna doctor au ascuns starea reală a pacientei?
6) Motivul pentru care nu s-au luat măsuri în primele ore ale instalării stării de somnolență, în condițiile în care nu îi mai fuseseră administrate sedative – vezi mai jos facsimil după plângerea adresată de Veronica-Irina Popa conducerii Spitalului Județean din Galați.
Este incredibil că o pacientă (bunica Ioana Stroe) a fost lăsată să zacă timp de 12 ore în comă fără ca personalul medical să își dea seama, să reacționeze în vreun fel și să ia de urgență măsurile care se impuneau în cazul unui AVC.
Da, Ioana Stroe avea 90 de ani, era o femeie în vârstă, dar asta nu înseamnă că ea trebuia lăsată să moară ca un câine, să fie abandonată pe un pat de spital, deși analizele de sânge ieșiseră bine, după cum a confirmat și d-na doctor din secție.
Iată cum, în numai câteva zile, starea de sănătate a pacientei Ioana Stroe s-a deteriorat grav, deși ea se afla sub supraveghere medicală, deci ar fi trebuit să aibă parte de asistență specializată.
Numai că, în loc de asistență specializată, pacienta Ioana Stroe a avut parte de o porție consistentă de indiferență din partea personalului medical care nu și-a dat seama că femeia a intrat în comă.
Din păcate, această pacientă a murit în Spitalul Județean din Galați, la 6 zile după ce se internase pentru că acuza dureri de cap, dar era conștientă, răspundea la orice fel de stimuli, ba avea și analizele de sânge în parametri.
Sursa foto: Veronica-Irina Popa
Donează pentru publicația Fără Mogul și susține-ne activitatea:
RO 62 BREL 0002 0014 6866 0100 (în lei)
RO 51 BREL 0002 0014 6866 0201 (în euro)
